Ialomița definitie

Ialomița f. 1. râu în Muntenia, izvorește din culmea Bucegilor și se varsă în Dunăre după un curs de 330 km.; 2. șes, numit obișnuit Bărăgan; 3. vale prin jud. Dâmbovița; 4. plasă în jud. Ialomița și Dâmbovița; 5. județ așezat în partea de S.-E. a Munteniei, la răsărit de Ilfov: 240 000 loc. Cap. Călărași (ialomițean). [Slav. ĬALOVIȚA, juncă (cf. pimnită = pivniță)]. temporar ialomița

ĭáloviță f., pl. e (vsl. ĭalovicĭ, d. ĭalovŭ, sterp; rus. ĭálovaĭa, vacă stearpă, ĭálovica, juncă, pol. jalowica, bg. sîrb. jalovica). Est. Vacă foarte grasă, mangoliță. – Și ĭalomiță (vest). temporar ĭaloviță

IÁLOMIȚĂ s. f. v. ialoviță. temporar ialomiță

IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Învechit și regional) Vacă mare și grasă (de obicei stearpă). Li se aduc 12 harabale cu pîne, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin. CREANGĂ, P, 260. D. Ciomag se ușurase de vite desfăcînd ca la 80 de vaci pe care le-au îngrășat pe suhat și făcînd aceea ce se numește... ialovițe. I. IONESCU, D. 383. – Variantă: iálomiță (SEVASTOS, N. 100) s. f. temporar ialoviță

Gura-Ialomiței f. 1. gârlă și insulă în jud. Ialomița; 2. comună, vamă și schele pe Dunăre la vărsarea Ialomiței: 812 loc. temporar guraialomiței

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Ialomița

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z