Haiti definitie

HÂÍT, -Ă, hâiți, -te, adj. (Pop.) Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte; strâmb. ♦ Surpat, prăbușit. [Var.: hăít, -ă adj.] – V. hâi. adjectiv hâit

HÎÍT, -Ă, hîiți, -te, adj. Aplecat, lăsat, prăvălit într-o parte. La picioarele huidumei era o măsuță joasă, hîită dintr-un picior. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: hăít, -ă (VLAHUȚĂ, N. 122, CONTEMPORANUL, VII 193) adj. adjectiv hîit

2) haĭt și háĭtĭ interj. de frică (d. haĭde): Haĭt! Am pățit-o! invariabil haĭt

hait1/haiti interj. invariabil hait

HAIT1 interj. (Și în forma haiti) 1. Exprimă o sur­priză neplăcută, o teamă. Hait, am pățit-o ! 2. Exprimă ideea unei mișcări repezi sau neașteptate. E-n pragul bătrîneții, un pas, doi, și haiti, îl înghite groapa pe veșnicie. STANCU, D. 102. Hait cu cheia... la ușa casei. RETEGANUL, P. V 17. Cîți domni cu alai am purtat, cînd se suia pe scaun, și după șapte ani – hait!... maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Haiti ! îl și-mbucă. ȘEZ. III 191. 3. Exprimă un îndemn puternic, imperativ. Haiti... cară-te dinaintea mea ! HOGAȘ, DR. 236. Haiti ! mai răpede, mai răpede, că n-am timp de așteptat. CREANGĂ, P. 56. – Variantă: haiti interj. invariabil hait

haĭtĭ, V. haĭt 2. invariabil haĭtĭ

HAITI interj. v. hait1. invariabil haiti

haiti v. hait1 invariabil haiti

HAITI interj. v. hait. invariabil haiti

Haiti n. sau San Domingo, una din marile Aritile, la intrarea golfului Mexic, coprinde două State: Republica Dominicană: 1.800.000 loc., cu cap. San-Domingo, și Republica Haiti: 1.630.000 loc., cu cap. Porto-principe. (Haitian). temporar haiti

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1. verb hăi

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le « hăi !»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91. verb hăi

hâí, hâiesc, vb. refl. – A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a se apleca. – Cf. magh. hajol „a se apleca” (DEX). verb tranzitiv hâi

hâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. hâiéște, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 să hâiáscă verb tranzitiv hâi

HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni. verb tranzitiv hâi

HÎÍ, hîiesc, vb. IV. Refl. A se apleca, a se lăsa într-o parte. ♦ Tranz. A prăvăli; a nărui. Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghe­muiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. verb tranzitiv hîi

hîĭésc v. tr. (ung. hajolni, hajant, id. Cp. și cu rut. haiti, de unde și za-haiti, a molesta. V. zăhăĭesc). Est. Povîrnesc, strîmb puțin un edificiŭ: cutremuru a hîit casa. Fig. A se hîi de bătrîneță [!]. verb tranzitiv hîĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Haiti

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z