Hades definitie

HÁDES s.n. (Liv.) Infern (în mitologia greco-romană). [< fr., lat. Hades – zeul infernului la greci]. substantiv neutru hades

HÁDES s. n. (mit.) infern. (< fr. hadés) substantiv neutru hades

Orcus, la romani, în credința populară, zeul morții, identificat mai tîrziu cu Hades (v. Hades). De la el, sub numele de Orcus, era desemnat Infernul însuși. substantiv neutru orcus

Hádes s. propriu n. substantiv neutru hades

HÁDES n. pr. n. (Livr.) Infern. – Din fr. hadès. substantiv neutru hades

Hades (sau Pluto), zeul împărăției subpămîntene, fiul lui Cronus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, cînd s-a născut, Hades a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară (v. și Cronus). Mai tîrziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Cînd s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpămînteană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cîrmuia alături de soția sa, Persephone (în legătură cu răpirea Persephonei v. și Demeter). El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Cînd Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului. temporar hades

Hades n. Mit. numele grec al Infernului. temporar hades

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Hades

Hades   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Hades
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z