gruiu m. Zool. Tr. Buc. cocor. [Cf. lat. GRUEM]. temporargruiu
gruiu n. 1. Tr. movilă: da ardă-l focul de gruiu, n’am picioare să mă suiu POP.; 2. piscul carului. [Macedo-rom. gruniu, etimologie necunoscută]. temporargruiu