Galbeni definitie

gálben (gálbenă), adj.1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s. m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s. f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s. f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s. m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s. f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s. f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s. n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s. f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s. m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s. n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s. f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231). adjectiv galben

gálben, -ă adj. (lat. gálbinus, gălbiŭ, d. galbus, galben verziŭ [!], rudă cu flavus, blond, fulvus, roșcat, și vsl. plavĭnŭ, galben; fr. jaune, din falne. V. plávan). De coloarea [!] gălbenușuluĭ, între portocaliŭ și verde: ceara, auru, lămîĭa aŭ o coloare galbenă. Palid: om galben de frică. S. m. O monetă [!] austriacă de aur în valoare de 11 francĭ și 75 de banĭ (37 de leĭ vechĭ. V. florin). S. n. Coloarea galbenă. Frigurĭ galbene, o boală gastro-intestinală foarte gravă care îngălbenește pelea [!]. – În est galbăn, pl. -enĭ, -ene, pop. galbîn, pl. -inĭ, -ine. adjectiv galben

gálben, -ă, (galbân, galbin, galbăn), adj. – 1. Blond, bălai: „Dragă-mi-i frunza de pin / Și omu cu păr galbân” (Memoria 2001: 21; Borșa). 2. Palid, tras la față; uscat, săc (ALR 1969: 56). 3. Ducat, monedă veche de aur: „Berbințele cu galbeni ale haiducului Pintea...” (Calendar 1980: 102). – Lat. galbinus. adjectiv galben

gálben1 adj. m., pl. gálbeni; f. gálbenă, pl. gálbene adjectiv galben

gálben2 (monedă) s. m., pl. gálbeni adjectiv galben

gálben3 (substanță, colorant, pigment) s. n. adjectiv galben

galben a. 1. de coloarea soarelui sau a lămâii: galben ca făclia de galbenă ceară AL.; 2. galben la față, palid. [Lat. GALBINUS]. ║ n. coloarea galbenă. ║ m. 1. monedă de aur în valoare de 11 lei și 75 bani: galbeni împărătești adică austriaci. (V. ughiu, venetic) (lit. monedă galbenă); 2. cal galben: călare pe galbenul POP. adjectiv galben

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus. adjectiv galben

GÁLBEN2, galbeni, s. m. Veche monedă de aur străină, care a circulat și în țările romînești și al cărei curs a variat după timp și după țările de origine. Vestit era odată lăutarul ! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul ! IOSIF, P. 28. De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291. De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALEC­SANDRI, T. I 348. adjectiv galben

GÁLBEN3, -Ă, galbeni, -e, adj. De culoarea aurului, a cerii, a lămîii, a șofranului etc. Am văzut deodată gal­benii d-tale trandafiri ! GALACTION, O. I 349. Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290. De ce dorm, îngră­mădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltă­rețele dactile ? EMINESCU, O. I 137. Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78. ◊ Rasă galbenă = unul dintre grupurile de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă, transmisă de o specie de țînțari, răspîndită în țările tropicale și caracterizată prin febră și icter. ◊ (Substantivat, în expr.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98. ◊ (Adverbial) Prin al nopții aer întune­cos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470. ♦ (Despre chipul omului sau despre părți ale chipului; p. ext. despre oameni) Palid; de o culoare cadaverică. Era galben la față de mînie.Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de ne­somn. DUMITRIU, P. F. 32. Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283. Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28. ◊ Expr. (A se face) galben ea ceara sau ca turta (sau ca făclia) de ceară = (a deveni) palid de spaimă sau din cauza unei boli, a unei epuizări fizice. Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102. Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul cailor) Șarg. Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și ră­mase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10. adjectiv galben

GÁLBEN1 s. n. Una dintre culorile spectrului solar, situată între portocaliu și verde. Tot cimitirul pare galben, un galben enervant, care supără ochiul. SAHIA, U.R.S.S. 66. S-arată-n galbenul ce scade Topindu-și fața în azur O minaretă cu arcade Ce predomnește împrejur. MACEDONSKI, O. I 55. ◊ Galben de alizarină = materie colorantă între­buințată în industria textilă. Galben de anilină = materie colorantă întrebuințată la colorarea grăsimilor și la fabri­carea unor coloranți. Galben de crom = cromat de plumb, folosit ca pigment la prepararea vopselelor. adjectiv galben

Galbeni pl. stațiune de cale ferată aproape de Roman. adjectiv galbeni

Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare fluviu în China, izvorește din Tibet și se varsă în golful Pecili: 3760 km. adjectiv hoangho

in-gálben (plantă) s. m. adjectiv ingalben

in gálben (in îngălbenit) s. m. + adj. adjectiv ingalben

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni adjectiv crin-galben

moară galbenă / roșie expr. (intl.) ceas de aur. adjectiv moarăgalbenă

veste galbene expr. (tox.) capsule de nembutal, substanță psihotropă. adjectiv vestegalbene

!sugél-gálben (plantă) (reg.) s. m. pl. sugéi-galbeni, art. sugéii-galbeni adjectiv sugel-galben

rújă-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. art. rújii-gálbene; pl. rúji-gálbene adjectiv rujă-galbenă

cartonaș galben expr. 1. (în fotbal) ultimul avertisment dat de arbitru unui jucător pentru o abatere gravă de la regulamentul de joc. 2. (pub.) sancționarea unui act politic reprobabil de către o organizație sau de către opinia publică. adjectiv cartonașgalben

!rutișór-gálben (plantă) s. m., pl. rutișóri-galbéni adjectiv rutișor-galben

găinúșă-gálbenă (plantă) (gă-i-) s. f., art. găinúșa-gálbenă, g.-d. art. găinúșei-gálbene; pl. găinúșe-gálbene adjectiv găinușă-galbenă

dósnică-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. dósnicei-gálbene; pl. dósnice-gálbene adjectiv dosnică-galbenă

imortélă-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. art. imortélei-gálbene; pl. imortéle-gálbene adjectiv imortelă-galbenă

a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde. adjectiv arâdecujumătatedegură

Galbeni pl. stațiune de cale ferată aproape de Roman. temporar galbeni

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni. verb tranzitiv gălbeni

gălbení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 să gălbeneáscă verb tranzitiv gălbeni

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben. verb tranzitiv gălbeni

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Galbeni

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z