Clement definitie

credit rapid online ifn

CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente]. adjectivclement

clemént (cleméntă), adj. – Indulgent. Lat. clemens, fr. clément.Der. clemență, s. f.; inclement, adj. adjectivclement

credit rapid online ifn

CLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens) adjectivclement

*clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator [!]. adjectivclement

clemént adj. m., pl. cleménți; f. cleméntă, pl. cleménte adjectivclement

CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis. adjectivclement

CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, adj. (Rar, despre un șef, un superior) îndurător, iertător, indulgent; blînd, milostiv, bun. Știrile bune îl făceau mai clement cu slă­biciunea altora. C. PETRESCU, C. V. 93. adjectivclement

Clement (din Alexandria) m. ilustru părinte al Bisericii, fu mai întâi filozof păgân (mort în 217). temporarclement

Clement m. numele a 14 papi: CLEMENT VII, excomunică pe Henric VIII al Angliei din cauza divorțului său cu Caterina de Aragon (1523-1534). ║ CLEMENT XIV, desființa în 1773 ordinul iezuiților (1769-1774). temporarclement

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiClement

Clement   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clement clementul clementă clementa
plural clemenți clemenții clemente clementele
genitiv-dativ singular clement clementului clemente clementei
plural clemenți clemenților clemente clementelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z