Cabana definitie

CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane]. substantiv feminin cabană

CABÁNĂ s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane) substantiv feminin cabană

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Fr. cabane. substantiv feminin cabană

*1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară. substantiv feminin cabană

*2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear [!] o adevărată casă). V. gașcă. substantiv feminin cabană

cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne substantiv feminin cabană

cabană f. haină de d’asupra a preoților (în locul vechii giubele), a portăreilor și a soldaților. [Cf. fr. caban, manta cu glugă]. substantiv feminin cabană

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane. substantiv feminin cabană

CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte (de obicei mică și construită din material ușor), pentru adăpostirea turiștilor; casă de adăpost. Mai departe se-nălța cabana Cu cărți și jocuri pentru cititori. D. BOTEZ, în POEZ. N. 79. substantiv feminin cabană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Cabana

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z