BRITÁNIC, -Ă, britanici, -e, adj., s. m. și f. Englez. – Fr. britannique. substantiv masculin și femininbritanic
británic adj. m., s. m., pl. británici; adj. f., s. f. británică, pl. británice substantiv masculin și femininbritanic
Columbia (britanică) 1. provincie în America de N,, pe Oceanul Pacific, cap. Victoria: 780.000 loc.; 2. (sau Oregon), fluviu în America de.N., iese din Munții Stâncoși, străbate Columbia britanică și se varsă în Oceanul Pacific: 1800 km. substantiv masculin și feminincolumbia
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Marii Britanii; p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor (1), privitor la Marea Britanie ori la britanici; p. restr. englez. – Din fr. britannique. substantiv masculin și femininbritanic
BRITÁNIC1, -Ă, britanici, -e, adj. Care ține de Marea Britanie; englez, englezesc. Insulele britanice. substantiv masculin și femininbritanic
BRITÁNIC2, -Ă, britanici, re, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Marea Britanie; englez. substantiv masculin și femininbritanic
Britanice (Insule) pl. nume colectiv al celor 3 regate (Anglia, Scoția și Irlanda) și al insulelor înconjurătoare. substantiv masculin și femininbritanice
Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr. temporarbritanic
Britanic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | britanic | britanicul | britanică | britanica |
plural | britanici | britanicii | britanice | britanicele | |
genitiv-dativ | singular | britanic | britanicului | britanice | britanicei |
plural | britanici | britanicilor | britanice | britanicelor |