Bar definitie
- Vezi aici mai multe rimeBar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuBa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuBar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuBar
BÂR interj. Cuvânt cu care ciobanul îndeamnă sau alungă oile. – Onomatopee. invariabilbâr
bâr interj. invariabilbâr
BÂR interj. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. – Onomatopee. invariabilbâr
bîr interj. cu care cĭobanu mînă oile (Și litv. búr-búr, interj. de chemat oile; alb. berr, oaĭe, it. Romagna berr, berbece, ș.a.). invariabilbîr
bâr ! int. strigătul ciobanului când chiamă oile, ca să nu apuce pe un alt drum sau să fugă: bâr, oiță, bâr ! numele unei hore țărănești. [Onomatopee]. invariabilbâr
BÎR interj. Strigăt cu care ciobanul îndeamnă sau alungă oile. ◊ (Adesea ca refren în poezia populară) Frunză verde peliniță, Bîr, oiță, bîr, Dragă mi-e oaia plăviță, Bîr, oiță, bîr. ALECSANDRI, T. II 613. invariabilbîr
bîr interj. – 1. Strigăt cu care ciobanii își adună și conduc turmele. – 2. Indică o senzație de frig intens. Creație expresivă; pentru diferitele sale sensuri, cf. Pușcariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima accepție, rr bilabial se folosește în mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, însăși vibrația imită tremuratul. Cf. și Philippide, II, 700. Dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasă încercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvînt prin iraniană (cf. Rosetti, II, 111). Der. bîrîiac, s. m. (miel); bîrîi, vb. (a striga oile; a vorbi împiedicat, a mormăi; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au bîrîit ca un tunet alte potîrnichi) pare o greșeală datorită confuziei cu pîrîi. Var. a bărăi, care apare în unele dicționare, ar putea fi o ortografie greșită. invariabilbîr
-BAR Element secund de compunere savantă cu semnificația „greu”, „greutate”, „presiune”. [< fr. -bare]. substantiv masculinbar
BAR s.m. Unitate de măsură a presiunii, reprezentând presiunea exercitată de o forță de o megadină pe o suprafață de 1 cm². [< fr. bar]. substantiv masculinbar
BAR1, bari, s. m. Unitate de măsură tolerată a presiunii egală cu presiunea exercitată de o megadină pe o suprafață de 1 cm2. – Din fr. bar. substantiv masculinbar
BAR s.n. 1. Local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune speciale, în fața unor mese înalte în formă de tejghea. ♦ Tejghea, masă (având uneori o instalație specială) într-un restaurant, într-o bodegă etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ♦ Mobilă, separată sau montată în interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzică, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar]. substantiv neutrubar
BAR1 s. n. 1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele. ◊ tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ◊ mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. cabaret. ( substantiv neutrubar
BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte, în formă de tejghea; (prin restricție) tejghea în localurile publice, la care se servesc băuturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar. substantiv neutrubar
*2) bar n., pl. urĭ (fr. d. engl. bar). Debit de băuturĭ spĭrtoase în care se bea stînd în picioare saŭ pe niște scăunele înalte. substantiv neutrubar
BAR3, baruri, s. n. 1. Local public în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se păstrează sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. – Din fr. bar. substantiv neutrubar
BAR, baruri, s. n. 1. Local public (sau despărțitură într-un local) unde consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte in formă de tejghea. 2. (În țările capitaliste, în trecut și la noi) Local luxos de petrecere, unde se desfășoară programe de muzică, dans etc.; cabaret. De cînd ești în banda noastră, ești în fiecare seară la teatru, la restaurant, la bar. CAMIL PETRESCU, T. II 92. substantiv neutrubar
CAFÉ-BÁR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar. substantiv neutrucafebar
bar1 (unitate de măsură) s. m., pl. bari temporarbar
bar2 (local, spațiu la un joc) s. n., pl. báruri temporarbar
*1) bar n., pl. urĭ (fr. barres, pl. d. barre, bară. V. baroŭ). Joc băiețesc în care două tabere staŭ față’n față, ĭar unu ĭese din rînd, și adversaru trebuĭe să-l atingă cu mîna și, astfel, să-l facă captiv (Tabăra care are maĭ mulțĭ captivĭ cîștigă). temporarbar
BAR2, baruri, s. n. (La unele jocuri de copii) Spațiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii și porumbeii”, „leapșa” etc.) – Et. nec. temporarbar
Bar n. 1. numele turcesc al orașului Antivari; 2. oraș în Podolia cu 12.000 loc., unde nobilii poloni se confederară la 1768 în contra influenței ruse în Polonia; 3. (Ducatul de), veche provincie franceză, azi departamentul Meuzei. temporarbar
café-bár s. n., pl. café-báruri temporarcafebar
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiBar
| Bar | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bar | barul |
| plural | bari | barii | |
| genitiv-dativ | singular | bar | barului |
| plural | bari | barilor | |
| Bar | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bar | barul |
| plural | bari | barii | |
| genitiv-dativ | singular | bar | barului |
| plural | bari | barilor | |