Bacon definitie

bacón s. m. – Tutun turcesc (Nicotiana rustica). Rus. bakun (sec. XIX). Termen introdus de ocupațiile rusești, astăzi practic nefosit, ca și der. baconiță, s. f., cu același sens. substantiv neutru bacon

BÁCON s.n. Șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. [Pron. béicăn. / < engl. bacon]. substantiv neutru bacon

BACON BÉI-CĂN/ s. n. șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. (< engl. bacon) substantiv neutru bacon

bacón n. și bacóniță f. (rus. bakún, tutun de la Baku, un oraș). Rar. Un fel de tutun (nicotiana rústica). V. mahorcă. substantiv neutru bacon

bacon (angl.) [pron. béycăn] s. n. substantiv neutru bacon

bacon (baconiță) m. și f. tutun turcesc (Nicotiana rustica). [Rus. BAKUNŬ]. substantiv neutru bacon

BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: béicăn]. – Cuv. engl. substantiv neutru bacon

Bacon m. (cit. Bekn) 1. (Roger), alchimist și filozof englez de o erudițiune universala, supranumit Doctorul admirabil (1214-1294) 2. (Francisc), Lord de Verulam, filozof englez, cancelar al Angliei sub Iacob I, fundatorul metodei experimentale în studiul științelor (1560-1626). temporar bacon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Bacon

Bacon   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Bacon
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z