ARIÁN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil]. adjectivarian
ARIÁN1, -Ă I. adj. referitor la arianism1. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen) adjectivarian
ARIÁN2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului2. (< fr. arien) adjectivarian
ARIAN1, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien. adjectivarian
ARIÁN1, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien. adjectivarian
ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen. adjectivarian
ARIÁN2, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor2 (1), privitor la arieni2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen. adjectivarian
ARIÁN, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. – Pronunțat: -ri-an. adjectivarian
Arieni m. pl. popoarele din familia indo-europeană, în special cele din ramura aziatică (Indieni și Persani). adjectivarieni
*2) ar și arián, -ă s. (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene (saŭ arice). temporarar
*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2. temporararian
*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ. temporararian
Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare. temporararian
arián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. ariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariánă, pl. ariéne temporararian
Arian | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | arian | arianul | ariană | ariana |
plural | arieni | arienii | ariene | arianele | |
genitiv-dativ | singular | arian | arianului | ariane | arianei |
plural | ariani | arienilor | ariene | arienelor |