APOTEOZARE definitie

APOTEOZÁRE s.f. Acțiunea de a apoteoza; zeificare, divinizare. [< apoteoza]. substantiv feminin apoteozare

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-]. substantiv feminin apoteozare

apoteozáre (rar) (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozắrii; pl. apoteozắri substantiv feminin apoteozare

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza. substantiv feminin apoteozare

APOTEOZÁRE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza; ridicare în slavă, apoteoză. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. – Pronunțat: -te-o-. temporar apoteozare

APOTEOZÁ vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. verb tranzitiv apoteoza

APOTEOZÁ vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser) verb tranzitiv apoteoza

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser. verb tranzitiv apoteoza

apoteozá (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză verb tranzitiv apoteoza

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser. verb tranzitiv apoteoza

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-. verb tranzitiv apoteoza

*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez. verb tranzitiv apoteozez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului APOTEOZARE

APOTEOZARE   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apoteozare apoteozarea
plural apoteozări apoteozările
genitiv-dativ singular apoteozări apoteozării
plural apoteozări apoteozărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z