țartam definitie

țarțám (reg.) s. n., pl. țarțámuri substantiv neutru țarțam

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă. substantiv neutru țarțam

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului]. substantiv neutru țarțam

ȚARȚÁM, țarțamuri, s. n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s. n.] – Din magh. szerszám. substantiv neutru țarțam

țartám (-muri), s. n. – Ciucure, franj. – Var. sarsam, sersam. Mag. szerszám (Cihac, II, 526; Gáldi, Dict., 157). temporar țartam

țărțắm, -uri, s.n. – Unelte de lucru. Atestat doar ca și poreclă (în Groși / Satu Nou de Jos) pentru felul cum persoana respectivă numea uneltele de lucru (țărțăm), termen atipic pentru localnici și neutilizat în vorbirea curentă. – Din magh. szerszám „unelte, scule„. temporar țărțăm

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țartam

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z