țambră definitie

țámbră (-re), s. f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. țămbrui, vb. (a face tîmplărie); țămbruitură, s. f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold. substantiv feminin țambră

țámbră s. f., g.-d. art. țámbrei; pl. țámbre substantiv feminin țambră

țámbră f., pl. e (pol. cembra, id., d. mgerm. cimber, lemn de construcțiune, locuință, ngerm. zimmer, odaĭe). Nord. Scîndură scurtă și groasă de făcut gardurĭ la țară orĭ de căptușit o galerie de mină orĭ un puț ca să nu se surpe. substantiv feminin țambră

țambră f. Mold. ghizd de puț. [Pol. CEMBRA]. substantiv feminin țambră

ȚÁMBRĂ, țambre, s. f. Construcție de lemn care căptușește pereții unei galerii de mină sau ai unei fântâni. – Din pol. cembra. substantiv feminin țambră

țî́mbră f., pl. inuz. e (cp. cu țimir saŭ cu țambre, care se maĭ numesc și „ghizdurĭ”, vsl. gyzdŭ, „podoabă”. Decĭ țîmbră = podoabă). Dor. A te pune în țîmbră, a te îmbrăca de sărbătoare. temporar țîmbră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țambră

țambră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țambră țambra
plural țambre țambrele
genitiv-dativ singular țambre țambrei
plural țambre țambrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z