țal definitie

țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor). substantiv masculin țal

țal (înv.) s. m., (chelner) pl. țali substantiv masculin țal

țal ! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR. substantiv masculin țal

ȚAL, țali, s. m. (înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner]. substantiv masculin țal

TAL s.n. Organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Și în forma talo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „ramură”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos]. substantiv neutru tal

tal s. n., pl. táluri substantiv neutru tal

TAL s. n. organ vegetativ rudimentar al unor criptogame (alge, ciuperci, licheni), nediferențiat în rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. thalle) substantiv neutru tal

TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle. substantiv neutru tal

țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii„, cf. rus. țel, magh. cel. temporar țăl

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țal

țal   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țal țalul
plural țali țalii
genitiv-dativ singular țal țalului
plural țali țalilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z