țais definitie

tăíș n., pl. urĭ (d. taĭ). Partea care taĭe: muchea și tăișu cuțituluĭ. – Și tăĭuș. substantiv neutru tăiș

tăíș s. n., pl. tăíșuri substantiv neutru tăiș

tăiș n. parte tăioasă: sabie cu două tăișuri. substantiv neutru tăiș

TĂÍȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile, ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul sabiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș. substantiv neutru tăiș

țais I. adj. invar. formidabil, excelent. II. interj. grozav! temporar țais

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țais

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z