țafandache definitie

țafandáche s. m. – Caraghios, măscărici, bufon. Origine necunoscută; după consonanță pare a fi ngr. Tratat gramatical ca nume propriu. invariabil țafandache

țafandáche (fam.) s. m. și f., g.-d. lui țafandáche; pl. țafandáche invariabil țafandache

țafandache s. m. invar. tânăr sclifosit și ridicol invariabil țafandache

țafandáche (Munt.) și -áchi (Mold.) n., gen. al luĭ (un dim. ngr.). Personagiŭ sclivisit și ridicul. Cp. cu muțunachi, fudulachi. invariabil țafandache

țafandache m. fam. burghez înfumurat. [Primitiv probabil nume propriu]. invariabil țafandache

ȚAFANDÁCHE, țafandache, s. m. (Fam.) Tânăr sclifosit și ridicol; fante. – Et. nec. invariabil țafandache

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului țafandache

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z