șahăr-mahăr definitie

șáhăr-máhăr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schachern, a trafica, și machen, a face). Fam. A face a umbla cu ș., a face matrapazlîcurĭ, a înșela în afacerĭ. substantiv neutru șahărmahăr

ȘÁHĂR-MÁHAR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher. substantiv neutru șahărmahar

șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri substantiv neutru șahăr-mahăr

a face șahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înșela. substantiv neutru afaceșahărmahăr

a umbla cu șahăr-mahăr / cu șoalda expr. (intl.) a înșela, a escroca (pe cineva). substantiv neutru aumblacușahărmahăr

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șahăr-mahăr

șahăr-mahăr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șahăr-mahăr șahăr-mahărul
plural șahăr-mahăruri șahăr-mahărurile
genitiv-dativ singular șahăr-mahăr șahăr-mahărului
plural șahăr-mahăruri șahăr-mahărurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z