șah definitie

ȘAH s.m. Titlu purtat de suveranul Iranului. [Pl. șahi. / < germ. Schach, fr. chah, shah]. substantiv masculin șah

șah (șáhi), s. m. – Suveran al Iranului. Tc. șah, cf. ngr. σάχης, sp. jaque. Este dubletul lui șah, s. n. (joc oriental), din germ. Schach, cf. rus. šah.Der. șahist, s. m. (jucător de șah). – Comp. sacnasiu, s. n. (verandă, geamlîc, balcon acoperit), din tc. (per.) șahnișin „tron” (Șeineanu, II, 305), cf. ngr. σαχνισίνι; safterea, s. f. (fumăriță, Fumaria officinalis), var. sefterea, din tc. (per.) șahtere „sudoarea regelui”, cf. ngr. σαφτερές; șahmara(nd), s. n. (brocart), din tc. șah meram „miracol regesc”; șahzadea, s. m. (principe, fiu de șah), din tc. șahzade. substantiv masculin șah

1) șah m. (turc. pers. šah. V. padișah, eșec), Regele Persiiĭ. S.n., pl. urĭ (germ. schach, rus. šah). Un joc complicat care se joacă între doĭ pe un damier (eșichier) cu 64 despărțiturĭ pe care fie-care jucător mută câte1 16 pĭese (un rege, o regină, doĭ spionĭ, doĭ caĭ, doŭă turnurĭ și 8 pionĭ). Șah și mat orĭ șah mat, lovitura decizivă [!] care termină jocu pin [!] luarea regeluĭ. A ținea în șah, a împedeca să înainteze. – Jocu șahuluĭ pare a fi imaginea războĭuluĭ. Se zice că a fost inventat de Grecu Palamede în timpu războĭuluĭ Troiĭ ca să-ĭ distreze pe luptătorĭ în zilele de inacțiune. Dar e maĭ probabil că ne vine de la Perșĭ orĭ Chinejĭ, de unde a trecut la Arabĭ, de la care a trecut la Europenĭ în timpu cruciatelor [!]. Se zice că inventatoru acestuĭ joc, oferindu-l suveranuluĭ luĭ, suveranu încîntat, ĭ-a spus să ceară orĭ-ce recompensă. El ceru un grăunte de grîŭ pentru prima despărțitură, doŭă pentru a doŭa, patru pentru a treĭa și așa în ainte [!] tot îndoind număru pînă la a 64-a. Suveranu porunci ministruluĭ luĭ să satisfacă această cerere, așa de modestă în aparență. Dar cînd făcu socoteală, constată că toate hambarele vastuluĭ imperiŭ nu ajungeaŭ pentru asta. substantiv masculin șah

șah1 (persoană) s. m., pl. șahi substantiv masculin șah

șah2 (joc) s. n., pl. șáhuri substantiv masculin șah

șah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sultan: voi, prin cari Șahul astăzi mă cinstește BOL.; 3. joc complicat între două persoane pe un damier cu 64 de diviziuni, cu 8 piese (rege, regină, doi spioni, doi cai, două turnuri) și 8 pioni pentru fiecare jucător; 4. termen al acestui joc spre a indica că o piesă importantă (rege sau regină) e atacată și în pericol de a fi luată: șah (și) mat, dătătură hotărîtoare prin care se iea regele. substantiv masculin șah

ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h. substantiv masculin șah

ȘAH s.n. 1. Joc de origine orientală care se joacă pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferită. 2. Mișcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui: (fig.) a ține pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joacă șah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach]. substantiv neutru șah

ȘAH s. n. 1. joc între doi jucători cu ajutorul a 32 de piese mișcate după anumite reguli pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre; (p. ext.) tabla și piesele folosite. 2. mișcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ a ține (pe cineva) în ~ = a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) (fig.) a ține pe cineva sub presiune. (< germ. Schach) substantiv neutru șah

1) șah m. (turc. pers. šah. V. padișah, eșec), Regele Persiiĭ. S.n., pl. urĭ (germ. schach, rus. šah). Un joc complicat care se joacă între doĭ pe un damier (eșichier) cu 64 despărțiturĭ pe care fie-care jucător mută câte1 16 pĭese (un rege, o regină, doĭ spionĭ, doĭ caĭ, doŭă turnurĭ și 8 pionĭ). Șah și mat orĭ șah mat, lovitura decizivă [!] care termină jocu pin [!] luarea regeluĭ. A ținea în șah, a împedeca să înainteze. – Jocu șahuluĭ pare a fi imaginea războĭuluĭ. Se zice că a fost inventat de Grecu Palamede în timpu războĭuluĭ Troiĭ ca să-ĭ distreze pe luptătorĭ în zilele de inacțiune. Dar e maĭ probabil că ne vine de la Perșĭ orĭ Chinejĭ, de unde a trecut la Arabĭ, de la care a trecut la Europenĭ în timpu cruciatelor [!]. Se zice că inventatoru acestuĭ joc, oferindu-l suveranuluĭ luĭ, suveranu încîntat, ĭ-a spus să ceară orĭ-ce recompensă. El ceru un grăunte de grîŭ pentru prima despărțitură, doŭă pentru a doŭa, patru pentru a treĭa și așa în ainte [!] tot îndoind număru pînă la a 64-a. Suveranu porunci ministruluĭ luĭ să satisfacă această cerere, așa de modestă în aparență. Dar cînd făcu socoteală, constată că toate hambarele vastuluĭ imperiŭ nu ajungeaŭ pentru asta. substantiv neutru șah

șah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sultan: voi, prin cari Șahul astăzi mă cinstește BOL.; 3. joc complicat între două persoane pe un damier cu 64 de diviziuni, cu 8 piese (rege, regină, doi spioni, doi cai, două turnuri) și 8 pioni pentru fiecare jucător; 4. termen al acestui joc spre a indica că o piesă importantă (rege sau regină) e atacată și în pericol de a fi luată: șah (și) mat, dătătură hotărîtoare prin care se iea regele. substantiv neutru șah

ȘAH, (1) șahi, s. m., (2) șahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranul Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; șahinșah. 2. S. n. Joc de origine orientală care se dispută între doi parteneri, pe o tablă împărțită în 64 de pătrățele albe și negre, așezate alternativ cu 32 de piese, mișcate după anumite reguli, scopul final fiind câștigarea regelui adversarului; p. ext. tabla și piesele care servesc la joc; șatrange. ♦ Situație în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părți este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecție) cuvânt însoțind mișcarea care creează această situație. ◊ Expr. A da șah = a pune în pericol regele adversarului. A ține (pe cineva) în șah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ține pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. șah. Cf. germ. S c h a c h. substantiv neutru șah

șah (-huri), s. n. – Alineat. Tc. sah (Tiktin). Sec. XIX, înv. substantiv neutru șah

2) șah n., pl. urĭ (turc. sah, după șah 1). 1800-50. Parafă. substantiv neutru șah

na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic! substantiv neutru nahahăiț

a ține în șah (pe cineva) expr. a ține (pe cineva) în tensiune; a exercita presiuni psihologice asupra cuiva. substantiv neutru ațineînșah

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului șah

șah   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șah șahul
plural șahuri șahurile
genitiv-dativ singular șah șahului
plural șahuri șahurilor
șah   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șah șahul
plural șahuri șahurile
genitiv-dativ singular șah șahului
plural șahuri șahurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z