întrece definitie

întréc, -út, a -éce v. tr. (d. trec). Las în urmă, trec înaintea altora: l-a întrecut în fugă saŭ (fig.) în vitejie, în știință. Exced., covîrșesc, înving: aceste dificultățĭ mĭ-aŭ întrecut puterile. V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere, îmĭ încerc puterile în comparațiune cu altu: ne întrecem la fugă. Merg prea departe, îmĭ permit prea mult: s´a întrecut cu băutura, cu gluma, cu vorba (a devenit insolent). verb tranzitiv întrec

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 întreácă; part. întrecút verb tranzitiv întrece

întrece v. 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci. verb tranzitiv întrece

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. verb tranzitiv întrece

a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma. verb tranzitiv aîntrecemăsura

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile. verb tranzitiv aseîntrececugluma

a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat. verb tranzitiv aseîntrececubăutura

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întrece

întrece   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întrece întrecere întrecut întrecând singular plural
întrecând întreceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întrec (să) întrec întreceam întrecui întrecusem
a II-a (tu) întreci (să) întreci întreceai întrecuși întrecuseși
a III-a (el, ea) întrece (să) întreceai întrecea întrecu întrecuse
plural I (noi) întrecem (să) întrecem întreceam întrecurăm întrecuserăm
a II-a (voi) întreceți (să) întreceți întreceați întrecurăți întrecuserăți
a III-a (ei, ele) întrec (să) întrea întreceau întrecu întrecuseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z