întins definitie

întínd, -tíns, a -tínde v. tr. (lat. inténdere, -tentum și tensum, it. inténdere, fr. entendre, sp. pg. entender, înseamnă „a înțelege, a auzi”, ĭar p. înț. rom. aŭ verbu simplu. V. tind). Trag și lungesc orĭ lățesc, încordez: a întinde coarda arculuĭ (maĭ des: a întinde arcu), a întinde o bucată de gumă. Trag în toate părțile: nu mă întindețĭ cum întind lupiĭ prada, că vă daŭ fie-căruĭa cîte un măr. Duc înainte, prezent [!], ofer: cerșitoru [!] întinde mîna, ĭa întinde-mĭ o farfurie de colo! Desfășor, desfac: întind frînghia ca să întind rufele ca să se usuce, întind masa (pun masa). Iron. Trîntesc la pămînt, lungesc: cînd te-oĭ întinde acuma! Dezvolt, lățesc: a întinde dominațiunea uneĭ țărĭ, relațiunile comerciale. A întinde cuĭva o cursă (fig.), a-l face sî cadă înșelîndu-l pin [!] uneltirile tăle [!]. (Cu înț. propriŭ se zice maĭ mult a pune o cursă, o capcană [șoaricilor]. A întinde vorba, a lungi vorba. V. intr. Trag din: lupiĭ întindeaŭ din pradă. A o întinde (la drum), a lua drumu spre, a o porni, a te îndrepta spre: haĭ s´o întindem spre casă, că-ĭ tîrziu! V. refl. Mă lungesc orĭ mă lățesc: guma se întinde cînd o tragĭ. Mă lățesc: cerneala se întinde cînd scriĭ pe hîrtie umedă, focu se întinde. Îs întins, ajung pînă la: Româniĭ se întind de la Tisa pînă peste Nistru, dominațiunea Angliiĭ s´a întins colosal. Mă învîrtesc pe linguriță: pelteaŭa răŭ legată se întinde pe linguriță. Mă culc, mă lungesc, mă tologesc: copiiĭ se întinsese [!] pe malu măriĭ. Lungesc vorba, scriŭ: acest autor se întinde și asupra altor chestiunĭ. Îmĭ permit prea mult: nu te întinde maĭ mult de cît [!] permite punga. A te întinde la cașcaval (fam.), a tinde să obțiĭ ceva. Cît țĭ-e plapoma (saŭ cerga), atîta te întinde (saŭ întinde-te), nu cheltui maĭ mult de cît poțĭ cîștiga (Prov.). – La Dos. și răstind (pin [!] schimbare de prefix). adjectiv întind

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într´un lichid orĭ sos: a întinge pînea´n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu´n cerneală. adjectiv înting

întíns, -ă adj. (d. întind). Vast, de o mare întindere: șes întins. Culcat, lungit: ședea întins pe ĭarbă. Farfurie întinsă, nu mult adîncită, pentru solide. S. n. Pe întinsu țăriĭ, pe întinderea țăriĭ. Adv. Direct, de-a dreptu: s´a dus întins acasă. V. tins. adjectiv întins

întins a. care ocupă o mare întindere: șes întins. ║ adv. 1. culcat de-a lungul: îl lasă întins PANN; 2. drept înainte: o luă întins la București. ║ n. întindere: s’a dus zăpada albă de pe ’ntinsul țării AL. adjectiv întins

ÎNTÍNS2, -Ă, întinși, -se, adj. 1. Încordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfășurat în lungime sau pe toată suprafața. ◊ Loc. adv. Cu brațe(le) întinse = cu mare dragoste. Cu pânzele întinse = (despre ambarcațiuni) cu pânzele desfășurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Așezat, fixat. 3. (Despre piei, țesături etc.) Fără crețuri sau îndoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la țintă; p. ext. încordat, grăbit, zorit2. 5. (Despre elemente care formează un șir) Care prezintă o succesiune neîntreruptă. 6. Cu suprafață mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scară întinsă = în proporții foarte mari. – V. întinde. adjectiv întins

întíns, -ă adj. (d. întind). Vast, de o mare întindere: șes întins. Culcat, lungit: ședea întins pe ĭarbă. Farfurie întinsă, nu mult adîncită, pentru solide. S. n. Pe întinsu țăriĭ, pe întinderea țăriĭ. Adv. Direct, de-a dreptu: s´a dus întins acasă. V. tins. substantiv neutru întins

întíns s. n., pl. întínsuri substantiv neutru întins

ÎNTÍNS1, întinsuri, s. n. Spațiu larg; suprafață; întindere. – V. întinde. substantiv neutru întins

întínd, -tíns, a -tínde v. tr. (lat. inténdere, -tentum și tensum, it. inténdere, fr. entendre, sp. pg. entender, înseamnă „a înțelege, a auzi”, ĭar p. înț. rom. aŭ verbu simplu. V. tind). Trag și lungesc orĭ lățesc, încordez: a întinde coarda arculuĭ (maĭ des: a întinde arcu), a întinde o bucată de gumă. Trag în toate părțile: nu mă întindețĭ cum întind lupiĭ prada, că vă daŭ fie-căruĭa cîte un măr. Duc înainte, prezent [!], ofer: cerșitoru [!] întinde mîna, ĭa întinde-mĭ o farfurie de colo! Desfășor, desfac: întind frînghia ca să întind rufele ca să se usuce, întind masa (pun masa). Iron. Trîntesc la pămînt, lungesc: cînd te-oĭ întinde acuma! Dezvolt, lățesc: a întinde dominațiunea uneĭ țărĭ, relațiunile comerciale. A întinde cuĭva o cursă (fig.), a-l face sî cadă înșelîndu-l pin [!] uneltirile tăle [!]. (Cu înț. propriŭ se zice maĭ mult a pune o cursă, o capcană [șoaricilor]. A întinde vorba, a lungi vorba. V. intr. Trag din: lupiĭ întindeaŭ din pradă. A o întinde (la drum), a lua drumu spre, a o porni, a te îndrepta spre: haĭ s´o întindem spre casă, că-ĭ tîrziu! V. refl. Mă lungesc orĭ mă lățesc: guma se întinde cînd o tragĭ. Mă lățesc: cerneala se întinde cînd scriĭ pe hîrtie umedă, focu se întinde. Îs întins, ajung pînă la: Româniĭ se întind de la Tisa pînă peste Nistru, dominațiunea Angliiĭ s´a întins colosal. Mă învîrtesc pe linguriță: pelteaŭa răŭ legată se întinde pe linguriță. Mă culc, mă lungesc, mă tologesc: copiiĭ se întinsese [!] pe malu măriĭ. Lungesc vorba, scriŭ: acest autor se întinde și asupra altor chestiunĭ. Îmĭ permit prea mult: nu te întinde maĭ mult de cît [!] permite punga. A te întinde la cașcaval (fam.), a tinde să obțiĭ ceva. Cît țĭ-e plapoma (saŭ cerga), atîta te întinde (saŭ întinde-te), nu cheltui maĭ mult de cît poțĭ cîștiga (Prov.). – La Dos. și răstind (pin [!] schimbare de prefix). verb tranzitiv întind

întíng, -tins, a -tínge v. tr. (lat. tingere și in-tingere, -tinctum, a întinge, a muĭa; it. (in)tingere, fr. teindre, sp. teñir, pg. tingir. V. tinctură). Bag, moĭ într´un lichid orĭ sos: a întinge pînea´n sos și a o duce la gură, a întinge condeĭu´n cerneală. verb tranzitiv înting

întinde, întind I v. r. (eufem.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. II v. t. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitiv întinde

ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care este strâns, încolăcit, înfășurat. ◊ Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană. A întinde la jug = a munci din greu. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lărgi sau a se lungi, deformându-se. ♦ Refl. (Despre unele lichide) A curge ca o dâră vâscoasă, din cauza alterării. 2. Tranz. A lungi, trăgând de capete, un lucru elastic. 3. Tranz. A lungi mâna, brațul etc. (într-o direcție oarecare). ◊ Expr. A întinde mâna (sau o mână) = a face un gest cu brațul pentru: a) a indica ceva; b) a cere de pomană. A întinde (cuiva) mâna (sau mâinile) = a) a îndrepta brațul către o persoană pentru a-i strânge mâna în semn de salut; b) fig. a veni în ajutorul cuiva. A întinde pasul = a merge cu pași mari și grăbiți. A o întinde (la drum) = a pleca repede, în grabă (la drum); a o șterge. 4. Refl. A-și destinde corpul, membrele (din cauza oboselii, a plictiselii etc.). ♦ A se înălța în vârful picioarelor ridicând brațele pentru a atinge un lucru așezat mai sus decât nivelul corpului. ◊ Expr. A se întinde după ceva = a fi lipsit de ceva; a avea mare nevoie de ceva și a nu avea mijloacele necesare pentru a-l obține. ♦ Fig. A se încumeta, a îndrăzni; a se obrăznici. 5. Refl. A se culca, a se lungi pentru a se relaxa ori pentru a dormi. ◊ Expr. A se întinde mai mult decât îi e plapuma = a se lansa în acțiuni, în cheltuieli care îi depășesc posibilitățile. (Refl. recipr.) A se întinde cu cineva = a avea relații sexuale, a se culca cu cineva. (Tranz.) A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ. 6. Tranz. A înmâna, a da. 7. Tranz. A îndrepta, a ținti (o armă) spre... 8. Tranz. Fig. A trage în toate părțile de cineva, a hărțui. II. 1. Tranz. A desface, a desfășura pe toată suprafața, lungimea etc. un obiect strâns, împăturit. ◊ Expr. A întinde masa (sau masă) = a așterne masa pentru mâncare; a da o masă (cu oaspeți mulți). ♦ A etala (o marfă). ♦ A așeza o pastă, un aluat etc. pe o suprafață mai mare, subțiind-o, nivelând-o. 2. Refl. A ocupa un spațiu (întins); a se extinde. ◊ Expr. A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp. ♦ (Despre grupuri de oameni) A se desfășura (într-o direcție), a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde hora = a forma o horă. ♦ (Despre suprafețe, teritorii etc.) A ajunge până la..., a se delimita. ♦ (Despre plante) A se răspândi; a se înmulți. 3. Tranz. Fig. A mări, a spori o putere, o stăpânire. ♦ Refl. (Despre idei, zvonuri; despre boli, epidemii) A se răspândi, a se extinde. ◊ Expr. (Tranz.) A întinde vorba = a divulga un lucru care ți-a fost încredințat ca un secret. ♦ Refl. (Despre acțiuni, mișcări sociale) A se dezvolta, a lua proporții. 4. Refl. A se prelungi în timp; a dura, a dăinui. ◊ Expr. A se întinde la vorbă sau (tranz.) a o întinde la vorbă = a se porni la vorbă, a se pune la taifas; a lungi vorba. ♦ A insista, a stărui asupra... [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intendere. verb tranzitiv întinde

întinge v. a băga, a muia într’un lichid (apă, vin, cerneală, sos). [Lat. INTINGERE]. verb tranzitiv întinge

întínde (a ~) (a trage) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întínd, 1 pl. întíndem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 întíndă; ger. întinzấnd; part. întíns verb tranzitiv întinde

întinde v. (activ) 1. a da mai multă suprafață sau volum; 2. a lungi: a întinde mâna, brațul; fig. nu întinde vorba AL.; 3. a încorda: a întinde arcul; 4. a pune de-a lungul sau de-a latul: a întinde o masă, rufe; 5. a mări, a spori: Negru-Vodă își întinse stăpânirea peste Țara Românească BĂLC.; 6. a porni direct: Sinan o întinse cu grabă spre București BĂLC. ║ (reciproc) 1. a se culca de-a lungul: cât ți-e pătura, atât te întinde; 2. fig. a covârși măsura, a-și lua prea multe libertăți: se cam întinde. [Lat INTENDERE]. verb tranzitiv întinde

întínge (întíng, întíns), vb. – A muia, a îmbiba. Lat. tĭngĕre (Pușcariu 886; REW 4504; DAR), cf. it. tingere, fr. teindre, sp. teñir, port. tingir. În parte omonim al lui întinde, datorită omonimiei part. întins (ca în cazul lui încinge cu încinde); totuși, nu pare atît de rar cum presupune DAR, în limba actuală. – Der. întinsoare, s. f. (mîncare cu sos sau grăsime, care se mănîncă întingînd). verb tranzitiv întinge

întínge (a ~) (a muia) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întíng, 1 pl. întíngem, perf. s. 1 sg. întinséi, 1 pl. întínserăm; conj. prez. 3 întíngă; ger. întingấnd; part. întíns verb tranzitiv întinge

ÎNTÍNGE, întíng, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere. verb tranzitiv întinge

a întinde pelteaua expr. a vorbi mult și fără sens; a lungi vorba; a fi prolix în vorbire sau scris. verb tranzitiv aîntindepelteaua

a întinde compasul expr. (d. pietoni) a se grăbi, a iuți pasul. verb tranzitiv aîntindecompasul

a întinde coarda prea mult expr. 1. a abuza în mod exagerat de răbdarea cuiva. 2. a risca prea mult. verb tranzitiv aîntindecoardapreamult

a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii. verb tranzitiv aseîntindecîtîieplapuma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întins

întins   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întins întinsul
plural întinsuri întinsurile
genitiv-dativ singular întins întinsului
plural întinsuri întinsurilor
întins   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întins întinsul întinsă întinsa
plural întinși întinșii întinse întinsele
genitiv-dativ singular întins întinsului întinse întinsei
plural întinși întinșilor întinse întinselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z