întâlni definitie

întîlní (întîlnésc, întîlnít), vb.1. A da de cineva sau de ceva. – 2. A afla, a găsi, a da peste. – 3. (Refl.) A se vedea cu cineva, a coincide undeva cu cineva. – 4. (Refl., Maram.) A i se întîmpla ceva cuiva. – Var. (înv.) întălni, (Bucov.) tîlni. Mag. találni „a întîlni” (Cihac, II, 509; Tiktin; Gáldi, Dict., 97), cu pref. în-. Der. nu pare normală: rezultatul, *întătălni, pare a se fi disimulat prin dispariția lui lă: cf., din același etimon, tătălui (var. întătălui, tătăli), vb. refl. (a se întîlni, a se aduna), cuvînt rar, în Trans. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 159 și DAR resping această der. și îl explică pe întîlni prin intermediul mag. talán „poate”, ipoteză inadmisibilă. Apare din sec. XVI. – Der. întîlnit, adj. (găsit, aflat; care a suferit o boală brusc; în medicina populară se spune despre apa aflată la confluența a două surse); întîlnitor, adj. (care întîlnește); întîlnire (var. tîlnire), s. f. (acțiunea de a întîlni; contact, întrevedere; meci); întîlniș, s. n. (întîlnire); întîlnitură, s. f. (confluență; paralizie, atribuită în medicina populară întîlnirii cu duhurile rele); îltîlneală, s. f. (paralizie). verb tranzitiv întîlni

întâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 întâlneáscă verb tranzitiv întâlni

întâlnì v. 1. a găsi în drum pe cineva sau ceva (fără a căuta): l’am întâlnit ieri; 2. a se ajunge în cale: ne-am întâlnit pe teren. [Vechiu-rom. tălni = ung. TALNI; sensul 3 după fr. rencontrer]. verb tranzitiv întâlnì

ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A da întâmplător de cineva sau de ceva; a se încrucișa în drum cu cineva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înțelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. Tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcții negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. și refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. Tranz. și refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiție sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiție sportivă. – În + tâlni (înv. „a întâlni”, probabil < magh.). verb tranzitiv întâlni

întîlnésc și (vechĭ, azĭ Bucov. Serbia) tîlnesc v. tr. (ung. találni). Găsesc în mers pe cineva care merge și el saŭ a venit de curînd: l-am întîlnit în drum spre casă. V. refl. Găsesc pe cineva pe drum: întorcîndu-mă acasă, m´am întîlnit cu el, ne-am întîlnit la colțu caseĭ. Mă cĭocnesc, mă încaĭer în duel saŭ în războĭ. V. întîmpin. verb tranzitiv întîlnesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întâlni

întâlni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întâlni întâlnire întâlnit întâlnind singular plural
întâlnind întâlniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întâlnesc (să) întâlnesc întâlneam întâlnii întâlnisem
a II-a (tu) întâlnești (să) întâlnești întâlneai întâlniși întâlniseși
a III-a (el, ea) întâlnește (să) întâlneai întâlnea întâlni întâlnise
plural I (noi) întâlnim (să) întâlnim întâlneam întâlnirăm întâlniserăm
a II-a (voi) întâlniți (să) întâlniți întâlneați întâlnirăți întâlniserăți
a III-a (ei, ele) întâlnesc (să) întâlnească întâlneau întâlni întâlniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z