înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre adjectivînfricoșător
ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător. adjectivînfricoșător
înfricoșător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înfricoșător | înfricoșătorul | înfricoșătoare | înfricoșătoarea |
plural | înfricoșători | înfricoșătorii | înfricoșătoare | înfricoșătoarele | |
genitiv-dativ | singular | înfricoșător | înfricoșătorului | înfricoșătoare | înfricoșătoarei |
plural | înfricoșători | înfricoșătorilor | înfricoșătoare | înfricoșătoarelor |