înfășurare definitie

înfășuráre s. f., g.-d. art. înfășurắrii; pl. înfășurắri substantiv femininînfășurare

ÎNFĂȘURÁRE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășură și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblele de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura. substantiv femininînfășurare

înfășór (vest) și înfắșur (est), a -urá v. tr. (lat. in-fasciolo, -áre, d. fasciola, dim. d. fascia, fașă. – Înfășor, -orĭ, -oară, înfășurăm; să înfășoare). Leg în prejur [!] de maĭ multe orĭ: un picĭor înfășurat în peticĭ. Înșir în prejuru [!] unuĭ lucru: a înfășura sfoara pe băț. V. refl. Mă învălătucesc pe băț: sfoara se înfășoară pe băț. – În Arg. înfreșór, -urat. verb tranzitivînfășor

înfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 înfășoáră; conj. prez. 3 să înfășoáre verb tranzitivînfășura

înfășură v. a înveli bine. [V. înfășà]. verb tranzitivînfășură

ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia). verb tranzitivînfășura

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînfășurare

înfășurare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înfășurare	înfășurarea
nominativ-acuzativ	plural	înfășurări	înfășurările
genitiv-dativ	singular	înfășurări	înfășurării
genitiv-dativ	plural	înfășurări	înfășurărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z