îndrumat definitie

ÎNDRUMÁ, îndrúm, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum. adjectiv îndruma

îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă adjectiv îndruma

îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale. adjectiv îndrumà

îndruméz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (saŭ rea). adjectiv îndrumez

îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă verb tranzitiv îndruma

ÎNDRUMÁ, îndrúm, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum. verb tranzitiv îndruma

îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale. verb tranzitiv îndrumà

îndruméz v. tr. Pun pe drum, arăt drumu, îndrept pe calea cea bună (saŭ rea). verb tranzitiv îndrumez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îndrumat

îndrumat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndrumat îndrumatul îndruma îndrumata
plural îndrumați îndrumații îndrumate îndrumatele
genitiv-dativ singular îndrumat îndrumatului îndrumate îndrumatei
plural îndrumați îndrumaților îndrumate îndrumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z