îndiguire definitie

credit rapid online ifn

îndiguíre s. f., g.-d. art. îndiguírii; pl. îndiguíri substantiv femininîndiguire

ÎNDIGUÍRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui; zăgăzuire. – V. îndigui. substantiv femininîndiguire

credit rapid online ifn

îndiguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiésc, imperf. 3 sg. îndiguiá; conj. prez. 3 îndiguiáscă verb tranzitivîndigui

ÎNDIGUÍ, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui. verb tranzitivîndigui

*îndiguĭésc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Zăgăzuĭesc. verb tranzitivîndiguĭesc

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr´un [!] zăgaz. – Și îndiguĭesc. verb tranzitivzăgăzuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîndiguire

îndiguire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndiguire îndiguirea
plural îndiguiri îndiguirile
genitiv-dativ singular îndiguiri îndiguirii
plural îndiguiri îndiguirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z