îndesa definitie

2) îndés, a v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar.Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă´ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez. verb tranzitiv îndes

îndesá (îndés, îndesát), vb.1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență). verb tranzitiv îndesa

îndesá (a ~) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeásă; ger. îndesấnd verb tranzitiv îndesa

îndesà v. 1. a pune des: a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des: a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî: îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des: vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)]. verb tranzitiv îndesà

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare. verb tranzitiv îndesa

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îndesa

îndesa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndesa îndesare îndesat îndesând singular plural
îndesând îndesați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndes (să) îndes îndesam îndesai îndesasem
a II-a (tu) îndeși (să) îndeși îndesai îndesași îndesaseși
a III-a (el, ea) îndea (să) îndesai îndesa îndesă îndesase
plural I (noi) îndesăm (să) îndesăm îndesam îndesarăm îndesaserăm
a II-a (voi) îndesați (să) îndesați îndesați îndesarăți îndesaserăți
a III-a (ei, ele) îndea (să) îndese îndesau îndesa îndesaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z