încrustat definitie

ÎNCRUSTÁT, -Ă adj. v. incrustat. adjectiv încrustat

INCRUSTÁT, -Ă, incrustați, -te, adj. (Și în forma încrustat; despre obiecte) Împodobit cu ornamente înfipte pe suprafață. Începe să-și pieptene barba cu piep­tenul de fildeș încrustat cu diamante. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Vasul e de aur... Incrustat cu pietre scumpe. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ (Despre ornamente) Înfipt pe suprafața unui obiect. ◊ Fig. Un zîmbet încrustat în colțul gurii. CAZIMIR, L. U. 90. – Variantă: încrustát, -ă adj. adjectiv incrustat

INCRUSTÁT,-Ă, incrustați, -te, adj. (Despre obiecte) Împodobit, acoperit cu ornamente înfipte pe suprafață. ♦ (Despre ornamente) Înfipt pe suprafața unui obiect. [Var.: încrustát, -ă adj.] – V. incrusta. adjectiv incrustat

INCRUSTÁT, -Ă, incrustați, -te, adj. (Și în forma încrustat; despre obiecte) Împodobit cu ornamente înfipte pe suprafață. Începe să-și pieptene barba cu piep­tenul de fildeș încrustat cu diamante. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Vasul e de aur... Incrustat cu pietre scumpe. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ (Despre ornamente) Înfipt pe suprafața unui obiect. ◊ Fig. Un zîmbet încrustat în colțul gurii. CAZIMIR, L. U. 90. – Variantă: încrustát, -ă adj. adjectiv incrustat

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare]. verb tranzitiv incrusta

incrustá (a ~) vb., ind. prez. 3 incrusteáză verb tranzitiv incrusta

ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta. verb tranzitiv încrusta

ÎNCRUSTÁ vb. I V. incrusta. verb tranzitiv încrusta

incrustà v. 1. a acoperi cu ornamente băgate în suprafață: a incrusta o masă; 2. a aplica o substanță peste alta, a o introduce ca ornament: a incrusta aur în ivoriu; 3. a se acoperi cu o pătură pietroasă: cazonele se incrustează de var. verb tranzitiv incrustà

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare. verb tranzitiv incrusta

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe supra­fața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A înti­pări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrustá vb. I. verb tranzitiv incrusta

INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare]. verb tranzitiv incrusta

INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. (Și în forma încrusta; cu privire la ornamente) A împlînta pe supra­fața unui obiect; (cu privire la obiecte) a împodobi cu ornamente înfipte pe suprafață. Vase sculptate în lemn pe care sculptorul muncitor a încrustat scene din activitatea întreprinderii forestiere la care lucrează. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 1/1. ♦ Fig. A înti­pări. Pe toate fețele era încrustată o desperare aprigă. REBREANU, R. II 230. 2. Refl. (Despre substanțe dizolvate în lichide) A se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. – Variantă: încrustá vb. I. verb tranzitiv incrusta

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr´o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef [!] pe abanos. Acoper [!] c´un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c´un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s´aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-. verb tranzitiv incrustez

încrustéz, V. incrustez. verb tranzitiv încrustez

*incrustéz v. tr. (lat. in-crustare, d. crusta, coajă). Lipesc (aplic) plăcĭ dintr´o substanță pe alta formînd desemne: a incrusta sedef [!] pe abanos. Acoper [!] c´un strat petros. V. refl. Mă lipesc tare de o suprafață. Mă acoper c´un strat petros. Fig. Mă întipăresc adînc: mincĭunile demagogilor s´aŭ incrustat în mintea cea simplă a țăranuluĭ. – Și încr-. verb tranzitiv incrustez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului încrustat

încrustat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încrustat încrustatul încrusta încrustata
plural încrustați încrustații încrustate încrustatele
genitiv-dativ singular încrustat încrustatului încrustate încrustatei
plural încrustați încrustaților încrustate încrustatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z