înclinat definitie

INCLINÁ vb. I. v. înclina. adjectiv inclina

*inclinat, -ă adj. Oblic pe orizont: plan inclinat. adjectiv inclinat

înclinat a. într’o situațiune oblică în raport cu orizontul: plan inclinat. adjectiv înclinat

ÎNCLINÁT, -Ă, înclinați, -te, adj. 1. Aplecat în jos sau într-o parte; oblic; încovoiat. 2. Fig. Care are vocație, atracție spre ceva. – V. înclina. adjectiv înclinat

*inclinat, -ă adj. Oblic pe orizont: plan inclinat. adjectiv inclinat

*inclín, a v. tr. (lat. inclino, -áre. V. închin). Plec, aplec: a inclina capu. V. intr. Îs aplecat: acest zid inclină spre nord. Fig. Am aplicațiune, tind: acest copil inclină spre muzică. V. refl. Mă închin, mă aplec: mă inclin înaintea luĭ Dumnezeŭ. verb tranzitiv inclin

*inclín, a v. tr. (lat. inclino, -áre. V. închin). Plec, aplec: a inclina capu. V. intr. Îs aplecat: acest zid inclină spre nord. Fig. Am aplicațiune, tind: acest copil inclină spre muzică. V. refl. Mă închin, mă aplec: mă inclin înaintea luĭ Dumnezeŭ. verb tranzitiv inclin

ÎNCLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ refl. A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins, a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus să... [p.i. înclín, 3,6 -nă, var. inclina vb. I. / < fr. incliner, cf. lat., it. inclinare]. verb tranzitiv înclina

încliná (a ~) vb., ind. prez. 3 înclínă verb tranzitiv înclina

INCLINÁ vb. I. v. înclina. verb tranzitiv inclina

înclinà v. 1. a pune în pieziș, a îndrepta în jos: a înclina capul; 2. a fi aplecat: acest plan inclină; 3. a avea aplecarea sau dispozițiunea: a înclina la pace; 4. a-și îndoi corpul, a se prosterna: se inclina înaintea lui Dumnezeu. verb tranzitiv înclinà

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare. verb tranzitiv înclina

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înclinat

înclinat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înclinat înclinatul înclina înclinata
plural înclinați înclinații înclinate înclinatele
genitiv-dativ singular înclinat înclinatului înclinate înclinatei
plural înclinați înclinaților înclinate înclinatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z