încăiera definitie

încáĭer, a v. tr. (d. caĭer). Arunc la bătaĭe contra altuĭa. V. refl. Mă arunc și intru în luptă: oștile s´aŭ încăĭerat. temporar încaĭer

încăierá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 încáieră verb tranzitiv încăiera

încăierà v. 1. a se lua la bătaie, apu-cându-se de păr: era cât pe ce să se încaiere la bătaie CR.; 2. a începe lupta: oștile se încăierară. [Lit. a pune în caier (și cu sensul de «smoc de păr»): meta¬foră luată din tehnica țesutului]. verb tranzitiv încăierà

ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier. verb tranzitiv încăiera

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului încăiera

încăiera   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încăiera încăierare încăierat încăierând singular plural
încăierând încăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încaier (să) încaier încăieram încăierai încăierasem
a II-a (tu) încaieri (să) încaieri încăierai încăierași încăieraseși
a III-a (el, ea) încaieră (să) încăierai încăiera încăieră încăierase
plural I (noi) încăierăm (să) încăierăm încăieram încăierarăm încăieraserăm
a II-a (voi) încăierați (să) încăierați încăierați încăierarăți încăieraserăți
a III-a (ei, ele) încaieră (să) încaiere încăierau încăiera încăieraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z