îmbobocire definitie

îmbobocíre s. f., g.-d. art. îmbobocírii substantiv feminin îmbobocire

ÎMBOBOCÍRE s. f. Acțiunea de a îmboboci și rezultatul ei. – V. îmboboci. substantiv feminin îmbobocire

îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 îmboboceáscă verb îmboboci

îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori. verb îmbobocì

ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc. verb îmboboci

îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc. verb îmbobocesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbobocire

îmbobocire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbobocire îmbobocirea
plural îmbobociri îmbobocirile
genitiv-dativ singular îmbobociri îmbobocirii
plural îmbobociri îmbobocirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z