îmblător definitie

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș. adjectiv umblător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmblător

îmblător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmblător îmblătorul îmblătoare îmblătoarea
plural îmblători îmblătorii îmblătoare îmblătoarele
genitiv-dativ singular îmblător îmblătorului îmblătoare îmblătoarei
plural îmblători îmblătorilor îmblătoare îmblătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z