www.ReduPedia.ro
Definitie îmblătire - ce inseamna îmblătire - Dex Online

îmblătire definitie

îmblătíre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătírii; pl. îmblătíri substantiv feminin îmblătire

ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – V. îmblăti. substantiv feminin îmblătire

îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate„. verb tranzitiv îmblăti

îmblătí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 îmblăteáscă verb tranzitiv îmblăti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)]. verb tranzitiv îmblătì

ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ. verb tranzitiv îmblăti

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc. verb tranzitiv îmblătesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmblătire

îmblătire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmblătire îmblătirea
plural îmblătiri îmblătirile
genitiv-dativ singular îmblătiri îmblătirii
plural îmblătiri îmblătirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z