îmblăci definitie

îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie). verb tranzitiv îmblăci

ÎMBLĂCÍ vb. IV. v. îmblăti. verb tranzitiv îmblăci

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc. verb tranzitiv îmblăcesc

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc. verb tranzitiv îmblătesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îmblăci

îmblăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmblăci îmblăcire îmblăcit îmblăcind singular plural
îmblăcind îmblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmblăcesc (să) îmblăcesc îmblăceam îmblăcii îmblăcisem
a II-a (tu) îmblăcești (să) îmblăcești îmblăceai îmblăciși îmblăciseși
a III-a (el, ea) îmblăcește (să) îmblăceai îmblăcea îmblăci îmblăcise
plural I (noi) îmblăcim (să) îmblăcim îmblăceam îmblăcirăm îmblăciserăm
a II-a (voi) îmblăciți (să) îmblăciți îmblăceați îmblăcirăți îmblăciserăți
a III-a (ei, ele) îmblăcesc (să) îmblăcească îmblăceau îmblăci îmblăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z