îmblânzit definitie

ÎMBLÂNZÍT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi. adjectiv îmblânzit

îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 îmblânzeáscă verb tranzitiv îmblânzi

îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al. verb tranzitiv îmblânzì

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând. verb tranzitiv îmblânzi

îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu. verb tranzitiv îmblînzesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmblânzit

îmblânzit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmblânzit îmblânzitul îmblânzi îmblânzita
plural îmblânziți îmblânziții îmblânzite îmblânzitele
genitiv-dativ singular îmblânzit îmblânzitului îmblânzite îmblânzitei
plural îmblânziți îmblânziților îmblânzite îmblânzitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z