îmbielșugare definitie

îmbelșugáre f. Belșug, abundanță [!]. – Și îmbilș- și îmbĭelș-. substantiv feminin îmbelșugare

ÎMBIELȘUGÁRE s. f. v. îmbelșugare. substantiv feminin îmbielșugare

îmbielșugá (= îmbelșuga) vb. (ind. prez. 1 îmbielșughez) verb tranzitiv îmbielșuga

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbielșugare

îmbielșugare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbielșugare îmbielșugarea
plural îmbielșugări îmbielșugările
genitiv-dativ singular îmbielșugări îmbielșugării
plural îmbielșugări îmbielșugărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z