îmbiat definitie

îmbiát (-bi-at) s. n. adjectiv îmbiat

ÎMBIÁT s. n. Îmbiere. [Pr.: -bi-at] – V. îmbia. adjectiv îmbiat

îmbiá (-íu, îmbiát), vb.1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre*ambiāre ca în accῑreaciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat). verb tranzitiv îmbia

îmbíĭ, a v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge [!]. Îndemn: a îmbia să vie. verb tranzitiv îmbiĭ

îmbiá (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 îmbíe, 1 pl. îmbiém (-bi-em); conj. prez. 1 și 2 sg. îmbíi, 3 să îmbíe; ger. îmbiínd (-bi-ind) verb tranzitiv îmbia

îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE]. verb tranzitiv îmbià

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] – Lat. *inviare. verb tranzitiv îmbia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbiat

îmbiat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbiat îmbiatul îmbia îmbiata
plural îmbiați îmbiații îmbiate îmbiatele
genitiv-dativ singular îmbiat îmbiatului îmbiate îmbiatei
plural îmbiați îmbiaților îmbiate îmbiatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z