îmbi definitie

îmbi (-be), num. – Amîndoi. – Mr. îmbi. Lat. ambi, f. ambae (DAR; Candrea-Dens., 822; REW 411). Înlocuit în mare parte de dubletul neol. ambii. Cf. îmbina. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume îmbi

î́mbĭ, î́mbe num. (lat. ambo, ambae). Vechĭ. Ambiĭ, ambele: de îmbe părțile (Nec. Let. 2, 58). – Ca și amîndoĭ, rămîne nearticulat, dar se articulează substantivu: frațiĭ îmbĭ, tepsiile îmbe. Une-orĭ și fără art.: îmbe sulițe, îmbe neamurĭ, trăim îmbĭ, dimbe (din de îmbe) părțĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume îmbĭ

îmbi (înv.) adj. m., f. 'îmbe articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume îmbi

ÎMBI, -E num. col. (Înv.) Amândoi, ambii. – Lat. *ambi, ambae. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume îmbi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbi

îmbi   masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural 'îmbi 'îmbe
genitiv-dativ singular
plural 'îmbi 'îmbe
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z