îmbelșugat definitie

îmbelșugat, -ă adj. Abundant [!]. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă. adjectiv îmbelșugat

*îmbelșugát adj. m., pl. îmbelșugáți; f. îmbelșugátă, pl. îmbelșugáte adjectiv îmbelșugat

îmbelșugat a. abundant. adjectiv îmbelșugat

ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga. adjectiv îmbelșugat

îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză verb tranzitiv îmbelșuga

ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. verb tranzitiv îmbelșuga

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbelșugat

îmbelșugat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbelșugat îmbelșugatul îmbelșuga îmbelșugata
plural îmbelșugați îmbelșugații îmbelșugate îmbelșugatele
genitiv-dativ singular îmbelșugat îmbelșugatului îmbelșugate îmbelșugatei
plural îmbelșugați îmbelșugaților îmbelșugate îmbelșugatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z