îmbelșugare definitie

îmbelșugáre f. Belșug, abundanță [!]. – Și îmbilș- și îmbĭelș-. substantiv feminin îmbelșugare

îmbelșugáre s. f., g.-d. art. îmbelșugắrii substantiv feminin îmbelșugare

îmbelșugare f. ahundantă. [V. belșug]. substantiv feminin îmbelșugare

ÎMBELȘUGÁRE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugáre s. f.] – V. îmbelșuga. substantiv feminin îmbelșugare

îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză verb tranzitiv îmbelșuga

ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. verb tranzitiv îmbelșuga

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului îmbelșugare

îmbelșugare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbelșugare îmbelșugarea
plural îmbelșugări îmbelșugările
genitiv-dativ singular îmbelșugări îmbelșugării
plural îmbelșugări îmbelșugărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z