îmbelșuga definitie

îmbelșugá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 îmbelșugheáză verb tranzitiv îmbelșuga

ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. verb tranzitiv îmbelșuga

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îmbelșuga

îmbelșuga   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbelșuga îmbelșugare îmbelșugat îmbelșugând singular plural
îmbelșugând îmbelșugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbelșughez (să) îmbelșughez îmbelșugam îmbelșugai îmbelșugasem
a II-a (tu) îmbelșughezi (să) îmbelșughezi îmbelșugai îmbelșugași îmbelșugaseși
a III-a (el, ea) îmbelșughea (să) îmbelșugai îmbelșuga îmbelșugă îmbelșugase
plural I (noi) îmbelșugăm (să) îmbelșugăm îmbelșugam îmbelșugarăm îmbelșugaserăm
a II-a (voi) îmbelșugați (să) îmbelșugați îmbelșugați îmbelșugarăți îmbelșugaserăți
a III-a (ei, ele) îmbelșughea (să) îmbelșugheze îmbelșugau îmbelșuga îmbelșugaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z