îmbarca definitie

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într´un bastiment ca să plec. temporar imbarc

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într´un bastiment ca să plec. verb tranzitiv imbarc

îmbárc, V. imbarc. verb tranzitiv îmbarc

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer]. verb tranzitiv îmbarca

îmbarcá, îmbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a întemnița. 3. a transfera dintr-un penitenciar în altul. verb tranzitiv îmbarca

îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă verb tranzitiv îmbarca

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare. verb tranzitiv îmbarcà

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer. verb tranzitiv îmbarca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului îmbarca

îmbarca   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbarca îmbarcare îmbarcat îmbarcând singular plural
îmbarcând îmbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbarc (să) îmbarc îmbarcam îmbarcai îmbarcasem
a II-a (tu) îmbarci (să) îmbarci îmbarcai îmbarcași îmbarcaseși
a III-a (el, ea) îmbarcă (să) îmbarcai îmbarca îmbarcă îmbarcase
plural I (noi) îmbarcăm (să) îmbarcăm îmbarcam îmbarcarăm îmbarcaserăm
a II-a (voi) îmbarcați (să) îmbarcați îmbarcați îmbarcarăți îmbarcaserăți
a III-a (ei, ele) îmbarcă (să) îmbarce îmbarcau îmbarca îmbarcaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z